Valsul sinelui cu sine
Posted on: iunie 13, 2019, by : To Lead

Apărut în clinchetul clopoțeilor din ajunul sărbătorilor din decembrie 2014 la Editura Artbook, volumul de poeme „ Dans poetic ”, ediție bilingvă română-franceza,  al autoarei Viorica Băluță ne propune o incursiune în lumea eului pentru a descifra un „ Puzzle ” în care fiecare respirație miroase a rugăciune, a dor de oameni și de vremuri… Ani în șir frământările și cuvintele s-au ciocnit de sine, s-au furișat spre lumină sau au căutat adăpostul de sub coastă, exersând în taină pași înainte-înapoi până când au învățat mișcările unui „ Dans poetic” grațios care astăzi vine să ne încânte cu delicatețea unui vals al sinelui cu sine: ” Paşi crescuţi în aer/ braţe de vise/ întinse către infinit/ durere scuturată/ de pe frunte rătăcită/ în nemuritoare ierburi/ privire de azur/ într-o inimă cicatrizată”. Autoarea își caută astfel calea după cum singură mărturisește : „îmi caut calea/ de mână cu această dragoste necunoscută/ care calcă cu grijă urmele tălpilor mele ”(Destin)

Înainte să las ritmul acestor stări de suflet atât de delicat consemnate să ne poarte în lumea lor misterioasă, felicit autoarea pentru acest debut atât de mult așteptat de prieteni și cunoscuți, și-i doresc ca-n viitorul apropiat să pășească pe scena cuvântului cu mai multă încredere, amintindu-i că „ esențele tari stau în sticluțe mici”, dar pentru asta trebuie să avem curaj să le deschidem…

Fără a avea pretenția unei clasice prezentări de carte, închei semnul meu prietenesc urându-i autoarei un an senin și plin de stări înălțătoare sufletului.

Pe drumuri hoinară/am întâlnit dimineaţa/mi-a dat să mă hrănesc din rouă/ca dintr-o cană cu vin/la împărtăşanie/am băut cu sfială/crezând că este sânul maicii mele./(…)/Copilăria joacă şotron/în rochia cu fundiţe/prin perdeaua croşetată/Lăbuş priveşte lung din poartă/stăpâna casei întârzâie cu cina. /(…)/Unii spun/că sângele/e de culoare roşie/eu vreau să cred/că are culoarea speranţei/a cerului ce se reflectă în apa cristalină/sau a florii ce strigă la mal „nu mă uita” /(…)/Alerg desculţă/pe mirişti cu mierle/ploaia măruntă/îmi răcoreşte ca un/descântec/inima în flăcări/din turla de pe deal/rugă de clopot/coboară în palmele mele./(…)/Sertare povestesc/despre diplome prăfuite/şi fotografii de nuntă/dintr-o vreme/pe când era la modă/liniştea pusă în ramă. /(…)/Caut într-o ultimă viaţă/piesa lipsă poate eşti tu/călător uitat prin spaimele mele/îmi aminteşti că sunt o femeie frumoasă/care are nevoie de dragoste/o licărire de stea pe un cer indiferent/ultima piesă dintr-un joc nevinovate /e doar dumnezeiasca iertare.

Mihaela Aionesei (Târgu Secuiesc – Covasna)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *