Patria de incercare a omului romanesc de pretutindeni, limba romana
Posted on: noiembrie 25, 2018, by : To Lead

În ultimii ani, cu toate hârtoapele şi frecuşurile dintre scriitorimea românească, în general din cultura noastră, la toate palierele, avem fenomenul de bun augur al reaşezării pe criterii valorice, prioritar morale,- cu excepţii care întăresc regula,- al perisării prejudecăţii implantate prin veac, sau reactivabilă la răscrucile dramatice, că „nimeni nu e profet în satul lui”. Un editorial de dianinte de război, al revistei Cosinzeana, de la Orăştie, a marelui predecesor Sebastian Bornemisa, chiar elogia „gâlcevile” dintre scriitori, ca fiind emulative, separatoare şi decantatoare de esenţe, aidoma unui athanor.

In extenso, literaţii Limbii Române de pe meridiane, trăiesc acelaşi fenomen al reaşezării

polemic, fie înalt exegetic, prin marile campusuri culturale, edituri, cenacluri, reviste proprii, etc. Cum zice unul dintre cei mai remarcabili mentori ai scrisului românesc din Canada, Alexandru Cetăţeanu, ( Destine literare), – cei care au fost adoptaţi prin lume de ţările respective, îşi au o a doua patrie, uneori chiar mai puţin vitregă decât a fost cea a naşterii, în veac de răstrişte istorică, bunăoară Canada fiind pentru el şi valoroşii colaboratori asociaţi, o Patrie de încercare, parafrazând expresia „piatra de  încercare”…

Genericul global de „Ziua limbii Române” este emoţionat, pulsatoriu şi înnoitor pentru

Geniul Omului Românesc,- fiind raportabil la însuşi Misterul devenirii umanului în paradigmele sacrului reînălţător din profan (Mircea Eliade, Petru Culianu, Dumitru Constantin Dulcan ş.a.) – reconfirmînd ce scria Malraux, preluat şi de Nichita Stănescu: „Patria mea este limba mea”. Ne naştem în limba română, ne stingem în limba natală şi sperăm a învia aşa cum au legiferat Creatorul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *