Guverne licentiate
Posted on: septembrie 22, 2018, by : To Lead

Deşi nu-mi stă în caracter să mă citez, de data aceasta fac o excepţie, pentru că şi subiectul de astăzi este unul deosebit, în toată complexitatea sa.

„Nu ştiu dacă există vreo ţară în care ministerul de resort luptă cu atât de multă înverşunare împotriva celor care ar trebui să le apere şi să le garanteze activitatea profesională. Zâmbetul zeflemist şi râsul bolnăvicios al miniştrilor afişat în relaţia cu sindicatele, dar mai ales în faţa presei, demonstrează o dată în plus că politica de la noi nu are nimic de-a face cu învăţământul, iar cei care stau acolo cocoţaţi pe scaunele ministeriale au cu totul şi cu totul alte mijloace şi scopuri de a aduce şi implementa o schimbare în bine a sistemului de învăţământ românesc, schimonosit de împrumuturile de idei colectate de prin alte ţări.”

Cam aşa scriam în urmă cu patru ani şi jumătate, tot într-un editorial al revistei de faţă, fără să bănui că există şi altfel de apucături. Se ştia în toată presa despre investii aiurea, dar ele vizau manualele alternative şi mai ales reabilitările pe hârtie ale corpurilor de şcoală. Se ştia şi de sălile de sport, dar la calculatoare nu cred să se fi gândit cineva. Această veste, ca multe altele, cum ne-am obişnuit în prag de alegeri, de orice fel de alegeri, atrage un nou semn de alarmă asupra fărădelegilor cu care clasa politică postdecembristă ne-a obişnuit, în mod ruşinos ne-a obişnuit şi, bineînţeles, scârbit, pur şi simplu. Ecaterina Andronescu, Valerian Vreme, Şerban Mihăilescu, Sandu Gabriel, Dan Nica, Adriana Ţicău, Daniel Funeriu, Alexandru Athanasiu şi Mihai Tănăsescu sunt protagoniştii unei viitoare anchete, asta numai dacă Senatul şi Camera Deputaţilor vor catadicsi să dea undă verde urmăririi penale. Ponta, aflat tocmai în ţara lui Bill Gates s-a declarat în favoarea justiţiei, afirmând însă că personajele pesediste din toată această poveste, nu ar fi sub nicio formă vinovate.

Şmecheria cu licenţa

O simplă căutare pe internet ne dumireşte cu privire la consturile acestor chestii, dar până una, alta, să vă explic în mare acest mecanism în care miniştrii enumeraţi mai sus au picat ca musca-n lapte. Am spus aşa pentru că un lucru e cert: unii habar nu aveau cum stă treaba cu calculatorul, iar alţii, chiar dacă ştiau, nu credeau că unealta de zi cu zi a omului modern se poate transforma într-un bumerang. Calculatorul, sau computerul, mai bine zis, este o maşinărie, cunoscută în lumea specialiştilor ca fiind componenta „hardware”, adică produsul propriu-zis, sub forma unei cutii metalice şi a monitorului, ori, mai nou, a laptop-ului sau tabletei. Pentru ca acest aparat să funcţioneze, are nevoie de cea de-a doua componentă, şi anume suportul „software”, adică programul de operare, interfaţa sub care toate aplicaţiile noastre să ruleze. Ei bine, licenţa Microsoft vizează tocmai asteptul folosirii sistemului de operare, precum şi a pachetului Office, suita cea mai des folosită pe calculatoare, pentru a edita texte, calcule tabelare, grafică animată, prezentări etc.

Licenţele se comercializeză în câteva versiuni, cele mai importante fiind cea de bază, unde preţul se negociază la cantitate, precum şi versiunea OEM, adică licenţa de soft se vinde mai ieftin, cu condiţia achiziţionătii şi maşinăriei, adică şi componenta hardware. Ei şi cu licenţa OEM sau bază mai este o şmecherie, adică aceasta poate fi achiziţionată pe termen nedeterminat şi are un preţ anume, sau poate fi închiriată pentru o perioadă anume, iar preţul în acest caz, ar trebui să fie mai mic. Şi dacă tot am amintit de preţuri, în mod curent, acum pe piaţă, Windows 8, softul Microsoft aflat în vogă se vinde cu 500 lei, în timp ce un pachet Office pentru acasă, în jur la 600 lei, ambele preţuri incluzând TVA. Vorbim în mare, pentru că un lucru este cert, ministerele incriminate NU AVEAU VOIE să cumpere la aceste preţuri, deoarece acestea sunt pentru clienţii persoane fizice, adică cei ce cumpără la bucată şi nu zeci, sute, mii, cum e cazul şcolilor, de exemplu.

Ancheta FBI este una internaţională

Teodor Meleşcanu, care până de curând a fost şeful SIE, a declarat presei că serviciul ce-l avea în subordine nu are nicio contribuţie/legătură cu respectiva anchetă; aceasta pornind din SUA şi desfăşurându-se prin mai multe state din Europa, printre care şi ţara noastră. Desigur, ştim cu toţii că Fiscul american nu se joacă şi nu iartă nicio firmă atunci când vine vorba de fapte de corupţie, iar acest lucru ar trebui să tragă încă un semnal de alarmă asupra faptului că în România, acest fenomen este cronicizat, că nu există eşicher politic care să nu fie implicat în cazuri de corupţie. De ce trag americanii cu licenţele în noi? În primul rând pentru că este vorba de un prejudiciu ridicat. De aici – prin intermediul DNA – aflăm de firme şi conturi deschise prin paradisuri fiscale şi poate, încă o dată în plus, nici nu ne mai miră cum în declaraţiile de avere ale aleşilor neamului găsim atât de mult belşug.

Procedura firească

Procurorul general îi trimite Ministrului Justiţiei nota DNA prin care solicită ca persoanele învinuite să fie urmărite penal. Acuzaţiile sunt felurite: abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influență și spălare de bani, instigare la abuz în serviciu. Bomba a explodat în presă vineri, 26 septembrie, iar luni, pe 28 adică, aleşii neamului, senatorii şi deputaţii, printr-o covârşitoare şi ruşinoasă majoritate de voturi s-au pronunţat în favoarea lucrului în circumscripţii, începând cu 8 octombrie, ca urmare a alegerilor prezidenţiale din noiembrie. O mişcare strategică prin care să nu poată participa la întrunirea care să dea aviz favorabil urmăririi penale. După alegeri, Dumnezeu cu mila! Până atunci, posesorii de offshore să aibă timp suficient să spele urma mitei. Prejudiciul, aşa cum apare în presă e mare. În jur de 20 milioane dolari, din cei 54 milioane investiţi în această afacere, pentru că, de ce să nu o spunem, este o afacere.

Întrebare aproape fără rost

Acum 10 ani în urmă, calculatoarele, ca şi în prezent, erau echipate, tocmai în măsura desfiinţării monopolului deţinut de Microsoft pe piaţa sistemelor de operare, cu soft-uri de tip „open office”, adică licenţe gratuite în ceea ce priveşte folosirea. Mă refer în primul rând la suitele Linux, sub toate variantele sale, care, culmea, conţin din start şi pachetul de tip „office”, cel puţin la fel de bun ca şi cel de la Microsoft. De ce să se folosească în şcoli ceva care costă, când, cel puţin la fel de bine se poate utiliza varianta gratuită, despre care specialiştii au numai cuvinte de laudă, cel puţin în privinţa securităţii datelor. Câte lucruri nu s-ar fi putut face cu 54 milioane de dolari, bani cât s-au investit şi reinvestit în licenţele Windows, dacă în mod practic, la nivel naţional, toate calculatoarele Ministerului Educaţiei, mă refer inclusiv la cele din cabinetele de informatică pentru elevi, ar fi fost de la bun început echipate cu soft de tip open office. Dar oare, la cum să mai furi ceva sau de la ceva care este gratuit? Retorică întrebare, fireşte…

Declaraţiile cu care ne-am obişnuit

Învinuiţii, după o formulă deja consacrată, oferă presei un teatru ieftin, atât de penibil încât cred că şi lor le vine să râdă când îşi văd moaca pe ecran sau în ziare. De exemplu, fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a afirmat pentru televiziune: „Habar nu am avut de toate aceste lucruri, am aflat de la televizor. Mi se par absolut înfiorător de grave aceste acuzații la adresa mea, eu care nu am cerut niciodată și nu am luat de la nimeni niciun ban.” O să vedem, doamna Andronescu… Cam la fel vorbea şi Voiculescu…

Mita a atins cifre colosale

Ancheta Direcţiei Naţionale Anticorupţie îl vizează şi pe fostul director general Microsoft România, Sorin Eftene, cât şi pe un secretar la Ministerul Comunicaţiilor, Ioan Cordoş. Alături de ei Claudiu Ionuț Florică, fostul director al Fujitsu Siemens Computers. Aici se vorbeşte de contracte derulate cu instituţii ale statului, în voloare totală de 1 miliard de euro. „Cele patru contracte sunt: două de licenţe de programe informatice Microsoft (FSC şi D-CON.NET), Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierelor (EADS) şi derularea Sistemului Educaţional Informatizat (Siveco). Afaceristul Claudiu Ionuț Florică (46 de ani), fostul director al Fujitsu Siemens Computers (FSC), apare în actele procurorilor DNA ca fiind rotița dintre firmele abonate la contractele publice și oficiali din Guvern. Numele lui Florică și al FSC apar în primele trei contracte, iar în cel de-al patrulea a fost doar competitor la licitație.

Procurorii arată că în cazul contractului cu EADS, el a condiţionat managementului FSC plata unui comision de succes de 15% pentru firmele Gessa şi Profinet, „bani care reprezentau mita pentru persoanele din conducerea MAI și cabinetului primului – ministru””, am citiat din Evenimentul Zilei. Schema este simplă. Deja procurorii DNA s-au obişnuit cu acest gen de găinărie. Ce nu au înţeles însă implicaţii se referă la faptul că nu „o mână spală pe alta”, ci „ulciorul nu merge de multe ori la apă”! Să sperăm că Preşedinţia, Camera Deputaţilor, Senatul şi Parlamentul European nu vor obstrucţiona şi zădărnici eforturile justiţiei, prea des invocată în discursurile politicienilor, de la noi şi de aiurea.

Un fel de final

Alegerile prezidenţiale din noiembrie vor acapara prin spectacolul lor toată această tevatură. Nu ştiu dacă peste două luni se va mai gândi cineva la aşa ceva, ori, cine ştie, poate că personajele ministeriale de mai sus vor deveni protagonistele unor noi cazuri de corupţie. Până atunci, atât profesorii, cât şi elevii, dar mai ales opinia publică va mai da o „bilă neagră” politicii româneşti. Conform statisticilor, doar o pătrime dintre români se vor prezenta anul acesta la urne. Este şi acesta un vot de blam dat clasei conducătoare? E clar că oamenii nu mai au încredere în actul de conducere? Cu siguranţă, da!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *