Month: mai 2018

Turcia arata ca se poate

Distanţele în kilometri se scurtează, pe măsură ce oamenii constată că nu mai au timp să străbată spaţiile cu răbdare. Multiplele schimbări economice la nivel mondial i-au determinat pe liderii politici să ia decizii importante în privinţa fluidizării traficului. Toate căile terane şi subterane, navale şi aeriene au scopul de a asigura transportul călătorilor în siguranţă către orice destinaţie. Indiferent de drumul ales, oamenii doresc să ajungă la capătul acestuia fără incidente. Agenţiile de transport îşi atrag clienţii cu oferte imbatabile şi servicii impecabile. Oamenii îşi aleg companiile de transport, fie pe baza recomandărilor, fie se informează singuri cu privire la serviciile oferite de acestea. Secolul pe care îl traversăm este unul fascinant din punct de vedere al realizărilor în orice domeniu. Inaugurarea tunelului subacvatic Marmaray, ce traversează strâmtoarea Bosfor este o premieră mondială şi o realizare remarcabilă, în pofida criticilor care încearcă să umbrească măreţia acestui proiect.

Ideea aceasta i-a aparţinut sultanului Abdoul Medjid în anul 1860, dar materializarea lui nu a fost posibilă din raţiuni evidente. Acum, când tehnologia se află în sfere înalte, oamenii au reuşit să construiască un asemenea tunel, care se situează în rândul celor mai deosebite proiecte de până acum. Lucrările au fost demarate în anul 2004, dar nu s-au finalizat mai demult, deoarece s-au descoperit obiecte importante pentru istoria omenirii în timpul săpăturilor, care trebuiau protejate. Tunelul are o lungime de 1,4 km şi se află la 50m adâncime sub fundul mării. El leagă astfel două continente, Europa şi Asia. Interesant e faptul că locul unde este situat tunelul este o regiune cu o activitate seismică ridicată. Cu toate acestea, iniţiatorii proiectului ne asigură de faptul că nu vor fi riscuri de niciun fel, iar oamenii vor putea călători în maximă siguranţă. În acest fel, milioane de persoane vor beneficia de rapiditatea mijloacelor de transport, care vor avea o frecvenţă excelentă (va sosi câte un tren la fiecare două minute).

Mai mult decât atât, şi România face parte din itinerariul stabilit, fapt unic şi onorant pentru noi, atât din punct de vedere economic, cât şi social. Posibilitatea traversării mai multor ţări într-un mod unic şi într-un timp foarte scurt, reprezintă o minune a secolului prezent. Importanţa tunenului feroviar este răsunătoare pentru Turcia, care doreşte să-şi modernizeze căile de acces cu celelalte ţări. Se vor mai construi poduri peste Bosfor, astfel încât traficul să se desfăşoare fără  nicio restricţie.

Valorificarea tuturor posibilităţilor în ceea ce priveşte transportul este o idee excelentă, pe care unii lideri politici au pus-o în practică tocmai pentru beneficiul economic al anumitor ţări. Desigur, aceste viziuni necesită o finanţare solidă şi nu oricine are curajul de a se angrena într-un proiect de o asemenea anvergură. Interesele sociale, economice şi politice converg într-un singur sens, pentru ca omenirea să acceadă la cât mai mule beneficii de acest gen. Istoria evoluează şi pozitiv, în pofida numeroaselor jocuri politice, care distrug încrederea populaţiei în liderii lumii.

Dacă şi factorii de decizie din România ar pune în valoare locurile minunate pe care le deţine ţara aceasta, poate că nu am mai fi un popor atât de sărac, iar economia ar fi în creştere. De pildă, Brăila deţine o reţea importantă de tuneluri, care a fost dată uitării odată cu trecerea timpului. Mă refer la nişte tuneluri folosite în vremuri de restrişte. Şi tot legat de vechea cetate – pe timpul când otomanii făceau legea – de un tunel pe sub Dunăre. Nu se vorbeşte prea des despre acest lucru, însă legendele amintesc că pe sub Dunăre se retrăgeau oştile otomane atunci când Brăila era atacată.

Reînvierea trecutului oraşului de la Dunăre ar însemna renaşterea urbei cândva înfloritoare, punct fluvio-maritim esenţial, care făcea legătura cu multe ţări. Frumuseţea locurilor brăilene ar atrage numeroşi turişti din toate colţurile ţării şi nu numai, iar dacă aceleaşi raţiuni, cumulate cu cele economice ar duce la bun sfârşit proiectul podului peste Dunăre, cu siguranţă am putea avea cu ce ne mândri. Numai că de la vorbă la faptă… trec multe mandate. Discuţia purtată şi chiar demararea proiectului podului peste Dunăre de la Brăila, din timpul „domniei” lui Adrian Năstare este în prezent abandonată. Din pilonii înfipţi în pământul brăilean abia de se mai văd mustăţile fier-betonului, în timp ce pe malul tulcean, procedura privind desproprierile a rămas doar la stadiul declarativ. Există cu siguranţă interese pentru tergiversarea unui asemenea proiect. Cozile de pe şoşelile româneşti nu trebuie să înceteze prea curând, iar ideea de culoar paneuropean să rămână în continuare doar o monedă sălbatică în campaniile eloctorale. Ce să mai vorbim de atragerea investiţiilor, când biata autostradă a Transilvaniei a adus un prejudiciu fantastic ţării! Şi nu mă refer doar la cel financiar…

Revenind la tunelul Bosforului, amintesc că şi premierul nostru, tovarăşul Victor Ponta a fost prezent la tăierea panglicii. Bineînţeles, ca un premier cu studii superioare, obţinute prin licenţe cu lucrări de diplomă de la „copy/paste”, a gafat lamentabil, nu prin conţinut, ca în vizita recentă din SUA, ci prin exprimare. Citez: „Îmi exprim gratitudinea profundă şi cele mai profunde complimente”. Noroc că omologii săi din Turcia şi Japonia au avut traducători cumsecade, că altfel… iar fi dat cadou o „gramatică a limbii române”.

Despre tunel numai de bine. Turcia, deşi măcinată de probleme politice, conflicte militare la graniţe şi cutremure de pământ, arată că este o ţară europeană, că doreşte să dezvolte cu orice preţ relaţiile economice, conştientă fiind de aşezarea geopolitică strategică pe care o are, dar şi de potenţialul economic şi natural de care dispune.

Sunt foarte curios ce a discutat premierul Ponta cu omologul său japonez Shinzo Abe, ce i-o mai fi promis şi acestuia… Sau poate că japonezii nu sunt jidani americani şi chiar vor să facă treabă. Cel puţin în Turcia au demonstrat-o!