Month: septembrie 2017

Interviu cu un profesor

Pe data de 15 aprilie 2010, aţi fost sărbătorit în prezenţa a peste 100 de persoane, prieteni, colegi, oficiali, invitaţi din alte judeţe, unde ajunge revista Evrika! membri ai familiei, foşti elevi ai Dv., cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani…

A fost un jubileu, a fost sărbătoarea mea de suflet… şi n-a fost singura, pentru că anul 2010 este unul al aniversărilor, al momentelor rotunde şi fericite din viaţa mea: 30 de ani de la casătoria cu Florinela, pe 19 iulie; 20 de ani de la apariţia revistei Evrika!, pe 1 septembrie; a XX-a ediţie a Concursului Naţional de Fizică Evrika!, 7-9 mai.

Domnule profesor Emilian Micu, ne vom opri la toate cele patru momente aniversare ale anului 2010, dar vă propun să începeţi cu reperul care… v-a făcut celebru, revista Evrika!, editată lunar, fără întrerupere, de aproape 20 de ani, în condiţiile unei inflaţii fără precedent în România…

Primul număr al revistei Evrika!, a apărut în septembrie 1990, la Brăila, împlinind o dorinţă mai veche, de peste două decenii, a profesorilor brăileni. De atunci, invidiată făţiş sau discret, de alte publicaţii de specialitate, ea apare cu periodicitate lunară, fiind singura revistă pentru elevi din ţară, care nu şi-a dezamăgit cititorii, ajungând în prezent la numărul 185.

Publicaţia, cu audienţă în tot arealul românesc, inclusiv în Moldova de dincolo de Prut, având susţinători în Polonia, Israel şi Canada, se adresează elevilor din învăţământul gimnazial şi liceal, profesorilor, studenţilor, precum şi celor cu preocupări în domeniul Fizicii.

Conţinutul revistei este astfel gândit, încât fiecare număr ţine pasul cu ritmul parcurgerii Programei şcolare, pentru a se constitui în instrument cu utilitate permanentă a studiului individual şi a studiului organizat la nivelul fiecărei clase, a cercurilor şcolare de specialitate, a pregătirii olimpiadelor şcolare şi a concursurilor de admitere.

Începând din anul 1991, în fiecare toamnă, redacţia revistei a organizat Concursul de Fizică Evrika!, ajuns anul acesta la ediţia a XV-a, la care participă elevii de performanţă din toate judeţele ţării şi din Republica Moldova.

De asemenea, din anul 1994, redacţia revistei organizează anual Colocviul Naţional de Fizică Evrika!, la care, profesori din toată ţara şi din Republica Moldova, prezintă lucrări ştiinţifice şi metodice privind studiul Fizicii. Anul acesta, cea de a XII-a ediţie a Colocviului a fost organizată pentru a doua oară (după ediţia din 1997), la Chişinău.

Începând cu anul şcolar 1995-1996, pentru elevii doritori să rezolve probleme de Fizică, a fost iniţiat concursul anual Rezolvitori de probleme, care anul acesta a ajuns la ediţia a XI-a şi se bucură de o tot mai mare popularitate în rândul acestora. De exemplu, la ediţia a X-a, care s-a încheiat recent, au participat peste 4.000 elevi din toate judeţele ţării, cu peste 8.000 de scrisori expediate. La această ediţie, redacţia revistei a acordat premii în reviste şi 100 de diplome pentru primii 50 elevi de liceu şi, respectiv, 50 de elevi de gimnaziu din topul final al rezolvitorilor. În fiecare număr al revistei, se publică un Top al rezolvitorilor, care este aşteptat cu mare nerăbdare de elevii participanţi la concurs.

Între anii 2001-2002, la cererea colaboratorilor, redacţia a iniţiat publicarea unui Supliment trimestrial al revistei cu un număr dublu de pagini (120), publicaţie ce se adresa elevilor care urmăresc performanţa, studenţilor şi profesorilor. Din motive financiare, apariţia Suplimentului a fost sistată.

Revista semnalează în paginile sale apariţiile celor mai noi publicaţii, atât din România cât şi din întreaga lume şi popularizează importante concursuri interne şi internaţionale pentru elevi, precum Concursul Primul pas spre premiul Nobel în Fizică, organizat de Institul de Fizică al Academiei de Ştiinţe din Polonia.

Ca semn de recunoaştere internaţională, a fost acordat revistei Evrika!, de către Institutul de Fizică al Academiei de Ştiinţe din Polonia, titlul de Prieten al tinerilor fizicieni.

Ce v-a determinat să puneţi în operă o astfel de iniţiativă editorială?

Încă de prin anii 1972, după ce am luat examenul de gradul II în învăţământ, în cadrul cercurilor pedagogice lunare, în care ne desfăşuram activităţile profesorii din municipiul Brăila, am propus să lansăm o revistă de Fizică, a noastră, a profesorilor brăileni, care să ne ajute în munca cu elevii la catedră, cât şi în cadrul cercurilor de Fizică cu cei îndrăgostiţi de acest obiect foarte important în vremea aceea. Deşi am primit aprobarea Inspectoratului şcolar, ne loveam de refuzul cabinetului judeţean de partid, iar pentru tipărire, erau necesare aprobările cabinetului doi de la Bucureşti. Momentul favorabil a apărut după decembrie 1989, când am reluat discuţiile cu profesorii colegi din Brăila, dar cum mi-am dat seama că este greu să antrenez mai multe persoane în acest sens, am pornit la drum singur, doar cu ajutorul soţiei mele, la începutul primului an şcolar liber (1990-1991).

V-aţi născut în zodia norocoasă a lui Arhimede, pe 15 aprilie 1940, la Tecuci, orăşelul moldav mustind de istorie, domeniu romantic şi pitoresc dintre Hanu Conachi şi munţii feciorilor Vrâncioaiei, spaţiu cu rezonanţe literare paşoptiste din generaţia de iluştri intelectuali patrioţi, Costache Negri, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu…

Se poate spune şi aşa…, pentru că la naştere, ursitoare generoase mi-au pus în leagăn un condei şi o riglă de calcul, o oglindă şi o carte, puncte de sprijin, asemeni pârghiei, cu care patronul meu spiritual, Arhimede, ar fi putut răsturna planeta Pământ, mie rezervându-mi strigătul vistorios Evrika!, cu care mi-am adjudecat dreptul la existenţă şi coordonatele profesionale viitoare.

…şi la o viaţă trăită în demnitate, într-o ascendenţă de gamă majoră, cu bemoli biografici într-un crescendo bine temperat, cu finalitate mestosso…!?

După şcoala primară, făcută la Tecuci, urmez şcoala elementară în comuna Dobra, unde tatăl meu, preotul Alexandru Micu, va fi mutat la o biserică modestă pentru… păcate închipuite găsite de ideologia roşie, iar liceul, sau şcoala medie, cum i se spunea după modelul şcolii revoluţionare sovietice, şi examenul de maturitate le absolv, la Deva, în 1957, ca şef de promoţie, cu media generală 5 (cinci), tot după standardele învăţământului de la Răsărit, cu Diplomă de Onoare, care mi-a dat dreptul să fiu student la Facultatea de Matematică – Fizică din Timişoara, pe care am absolvit-o în 1963. Repartiţia s-a făcut centralizat pe ţară la Bucureşti, pentru toate cele patru facultăţi de acest gen ( Bucureşti, Timişoara, Cluj şi Iaşi), după media de absolvire. Datorită mediei obţinute, am reuşit să ajung la Liceul nr. 1 din Brăila (C. N. Gheorghe Munteanu Murgoci) şi nu pe o catedră de matematică, aşa cum au ales marea majoritatea colegilor mei, ci pe o catedră de Fizică, la inspiraţia tatălui meu, care a stat alături de mine în momentul repartiţiei şi de la care am moştenit şi dragostea pentru ştiinţă, deci pentru Fizică. După 10 ani desfăşuraţi la catedră la acest liceu am fost transferat în interesul învăţământului la noul înfiinţat liceu de construcţii de maşini Progresul de pe lângă uzina cu acelaşi nume.

…Adică aţi luat-o de la capăt, sfidând ticuri şi convenienţe despre şcoli… fără vocaţie şi fără viitor?!

La acest liceu industrial, care a pornit iniţial cu două clase şi a ajuns după doi ani cel mai mare liceu din judeţul Brăila, fiind primul profesor de Fizică, am devenit şeful catedrei în cadrul căreia funcţionau 11 profesori de Fizică. Am avut performanţe remarcabile cu elevii din acea perioadă, ca participarea cu 5 elevi la fazele naţionale ale Olimpiadei de Fizică de la Galaţi şi de la Timişoara din totalul de 10 elevi, care alcătuiau lotul repartizat judeţului nostru. Majoritatea elevilor din clasele la care am predat, au reuşit să intre la facultate, în special datorită notelor obţinute la Fizică.

Dosarul politic, din care rezultă că părintele Alexandru Micu ar fi fost… duşmanul de clasă cu păcate de neiertat (?), nu v-a descalificat, nu v-a otrăvit sufletul şi, fără ranchiună pentru adversarii şi detractorii de tot felul, aţi demonstrat şi la un… liceu de mâna a doua că… omul sfinţeşte locul!?

Aşa este. În anul 1976, am fost exclus din P.C.R. din cauza unui dosar politic necorespunzător. Mi s-a motivat că această excludere este datorată faptului că tatăl meu (care decedase în 1973) a făcut o politică neacceptată de regimul de atunci şi că trebuie să fiu mulţumit că pot preda acestă disciplină ca fost fiu de preot. Acest fapt m-a ambiţionat să-mi continui activitatea obţinând rezultate apreciate de conducerea inspectoratului şcolar de atunci şi de colegii profesori. În 1980, am obţinut gradului didactic I cu media generală 10, fiind al doilea profesor din judeţul Brăila (după colegul de la Liceul Nicolae Bălcescu Teofil Iordache, care-l obţinuse cu un an înainte). Tot în acel an, m-am căsătorit cu Florinela, soţia care mi-a fost alături şi m-a sprijinit în tot ce am realizat pe tărâm ştiinţific în cei 30 de ani de căsătorie.

Datorită activităţii la Revista de Fizică şi Chimie, ca propunător de probleme, am fost cooptat în Comisia Olimpiadelor Naţionale de Fizică. Deoarece la fazele judeţene ale Olimpiadei, subiectele erau selecţionate şi trimise de minister, din propunerile primite din ţară, am avut satisfacţia că în fiecare an au fost acceptate şi probleme propuse de mine. Apoi, din anul 1986, am fost inclus în Comisia Naţională a Ministerului Educaţiei formată din 25 membri.

Revenind la revista Evrika!, opera vieţii dv., cum s-a născut, cum a supravieţuit, cum de mai rezistă?!

Aşa cum am arătat anterior, imediat după Revoluţia din 1989, am pornit pe drumul lung şi întortochiat al editării Revistei Evrika!. În primul an de apariţie, revista a fost difuzată în judeţele Brăila şi Galaţi. Apoi, în anul următor 1991, cu ocazia desfăşurării la Brăila a ediţiei naţionale a Olimpiadei de Fizică, fiind unul dintre organizatori, ca preşedinte al Societăţii de Fizică şi Chimie din judeţ, am reuşit să mediatizez revista Evrika!. Tot în toamna anului 1991, am lansat şi prima ediţie a Concursului interjudeţean de Fizică Evrika! prilej cu care a fost cunoscută şi mai bine revista şi astfel au apărut cereri pentru revistă, treptat în toate judeţele ţării şi în Republica Moldova.

Care este situaţia revistei Evrika!, acum în 2010?

Revista a trecut prin multe momente dificile, dar, aşa cum spune soţia mea, am reuşit să le depăşim, deoarece, fiind născut în zodia berbecului, acesta, indiferent că pierde sau câştigă, merge înainte. Au fost momente, când pentru supravieţuirea revistei, foloseam chiar şi salariul meu de profesor.

Din anul 1999, când tipografia din Brăila, la care tipăream revista, a dat faliment, lucrurile au început să meargă mai bine. Am revenit la Galaţi la tipografia unui fost asociat, cu care am fondat SC Evrika SRL şi care, văzând că sunt în impas, şi-a propus să mă ajute, prin faptul că mă aşteaptă cu achitarea revistelor până încasez banii din ţară în urma difuzării revistei. Fără acest mare ajutor revista şi-ar fi încheiat apariţia ca multe alte publicaţii. Deoarece, din publicarea revistei nu reuşesc să-mi acopăr toate cheltuielile, la începutul fiecărui an şcolar lansez o nouă ediţie a cărţii Probleme de Fizică pentru liceu (prima ediţie a apărut încă din 1994) prin difuzarea căreia reuşesc să-mi acopăr toate cheltuielile revistei. Tot pentru supravieţuire, deşi suntem societate comercială, nu avem niciun angajat, toate activităţile de editare şi difuzare făcându-le doar eu şi soţia mea (neremunerat). În ultima perioadă a mai apărut o problemă şi anume impozitul forfetar, care ne obligă să plătim anual un imopzit de 2200 lei faţă de maximum 200 de lei cât rezultă din datele contabile ale societăţii.

Este editorul Emilian Micu mulţumit, fericit de statutul, ecourile, răspândirea, eficienţa revistei Evrika!?

Da, sunt mulţumit şi chiar fericit, deoarece prin intermediul revistei, ne-am făcut foarte mulţi prieteni în toată ţara şi oriunde suntem primiţi cu braţele deschise. Am fost invitaţi în foarte multe localităţi din ţară, la licee de prestigiu să vorbim elevilor despre revistă. La Chişinău, am fost invitat de două ori să ţin cursuri de pregătire în timpul verii cu profesorii de Fizică în cadrul acţiunilor de perfecţionare organizate de Universitatea Ion Creangă din capitala Moldovei de dincolo de Prut.

În anul 1994, am iniţiat împreună cu prietenul şi redactorul şef adjunct al revistei, domnul prof. Romulus Sfichi, un Colocviu Naţional de Fizică pentru profesorii din România şi din Republica Moldova, în cadrul căruia să fie prezentate lucrări teoretice şi practice din domeniul Fizicii. Prima ediţie a fost organizată la Brăila, iar apoi la Gura Humorului, Baia Mare, Suceava, Buzău şi două ediţii la Chişinău. Anul acesta această acţiune ajunsă la ediţia a XVI-a se va desfăşura la Tulcea.

A meritat efortul dv., al soţiei dv., doamna Florinela Micu, secretar general de redacţie, editarea acestei reviste de fizică?

Efortul Evrika! a fost răsplătit din plin, deşi nu din punct de vedere material. În primul rând, cea mai mare răsplată este ilustrată prin scrisorile primite zilnic, din toată ţara, de la elevi şi profesori, care subliniază importanţa revistei Evrika! pentru ei. De-a lungul fiecărui an şcolar, primim în jur de 8000 de scrisori. În ultimii ani, de când avem un site al revistei, ne bucură şi multiplele accesări ale acestuia. În data de 23 iunie 1997, am primit din partea Institutului de Fizică al Academiei de Ştiinţe din Polonia diploma de Prieten al tinerilor fizicieni acordată revistei Evrika! pentru popularizarea Concursului Primul pas spre premiul Nobel în Fizică organizat la Varşovia, anual în fiecare primăvară. Datorită popularizării în revista Evrika!, au participat la acest concurs, cu lucrări şi elevi din România, care au câştigat până acum premii şi menţiuni.

Am fost profund impresionat, primind două scrisori de felicitare pentru activitatea desfăşurată în domeniul Fizicii cu revista, iar apoi cu concursul Evrika! din partea domnului Waldemar Gorzkovski, secretar general al Institutului de Fizică al Academiei din poloneze de Ştiinţe şi preşedintele comisiei de organizare a olimpiadelor internaţionale de fizică.

În anul 2007, domnul Waldemar Gorzkovski şi-a manifestat dorinţa de a colabora la revista Evrika! cu două materiale interesante. Dar nu a putut să ne onoreze mai mult, deoarece în vara acelui an a decedat la Teheran în timpul Olimpiadei Internaţionale de Fizică, ce s-a desfăşurat în Iran.

În 1 decembrie 2000, am primit din partea Preşedintelui României, Emil Constantinescu, Ordinul Naţional Serviciul credincios în grad de ofiţer; în 10 noiembrie 2003, am primit Premiul de excelenţă UNESCO Cecilia Banc din partea Comisiei Naţionale a Românie pentru UNESCO, semnat de dl. Alexandru Mironov şi de Preşedintele României, Ion Iliescu; în 10 decembrie 2003 mi-a fost conferit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Brăila; în anul 2005 am primit Diploma de excelenţă din partea Societăţii Române de Fizică pentru sprijinul acordat de Revista Evrika! acţiunilor organizate cu prilejul Anului Mondial al Fizicii. Tot cu acest prilej, am primit o Diplomă de Onoare din partea Asociaţiei Profesorilor de Fizică din Învăţământul Preuniversitar din România.

Din anul 2002, sunt membru al Societăţii Europene de Fizică, iar în anul 2009 am fost inclus în cea de a IV-a ediţie a Enciclopediei personalităţilor din România, enciclopedia biografică a femeilor şi bărbaţilor contemporani cu carieră de succes din România, editată şi tipărită în toată Europa de prestigioasa editură HUBNERS WHO IS WHO din Elveţia, Verlag fur Personenenzyklopagien, cu sprijinul documentar a Redacţiei naţionale din România, Bucureşti SC WIW Media Solution SRL, Ediţia a IV-a, 2009, pag. 829.