Month: mai 2017

Resurse educationale deschise

În ultimii ani, conceptul de deschidere joacă un rol major în Web, fiind element de inspiraţie pentru concepte (şi curente) derivate, cu o importantă valoare educaţională. Conceptul amintit se referă la contribuţii în diverse domenii, realizate cu scopul de a creşte valoarea conţinutului ştiinţific publicat pe Web şi a instrumentelor pentru crearea, furnizarea şi promovarea acestuia. Dintre conceptele derivate pot fi remarcate: open educational resources (resurse educaţionale deschise), open access (acces deschis), open education (educaţie deschisă), open learning (învăţare deschisă) şi open content (conţinut deschis). În articolul de faţă sunt analizaţi primii doi termeni.

În contextul educaţiei moderne, care utilizează intensiv noile tehnologii de comunicare, resursele educaţionale – create de multe ori folosind formate deschise (Open Formats) – pot fi accesate şi utilizate liber. Resursele educaţionale deschise sunt materiale educaţionale şi resurse oferite gratuit şi deschis oricui doreşte să le folosească, utilizând o serie de licenţe care permit remixarea, îmbunătăţirea şi redistribuirea acestora (de exemplu, Creative Commons). Deoarece, astăzi, accesul la cunoaştere este (încă foarte mult) inegal distribuit, potenţialul depozitelor de resurse educaţionale deschise de a micşora această inechitate este extraordinar de mare.

Termenul OER (Open Educational Resources) a fost adoptat la Forumul UNESCO de la Paris, desfăurat în perioada 1-3 iulie 2002, la care s-a analizat impactul pe care proiectele Open Courseware îl au asupra învăţământului superior în ţările în curs de dezvoltare. În septembrie 2007 a fost publicată declaraţia de la Cape Town privind educaţia deschisă (Cape Town Open Education Declaration). Forumul UNESCO amintit a adoptat următoarea definiţie a termenului OER: resursele educaţionale deschise se referă la accesul liber la resurse educaţionale, facilitat de tehnologiile comunicaţionale şi informaţionale, pentru consultare, utilizare şi adaptare de către comunitatea utilizatorilor, în scopuri necomerciale.

Resursele educaţionale deschise includ trei arii de activitate:

crearea de software open source şi utilitare în scopul realizării, furnizării şi utilizării conţinutului deschis folosit în educaţie. Acesta include: instrumente pentru căutarea şi organizarea conţinutului, sisteme pentru managementul conţinutului învăţării (LCMS, Learning Content Management System), instrumente pentru dezvoltarea conţinutului (AT, Authoring Tools), comunităţi online de învăţare;

crearea de conţinut deschis pentru învăţare: cursuri complete, materiale pentru cursuri, planuri de lecţie şi obiecte de învăţare;

dezvoltarea de standarde şi licenţe care promovează publicarea liberă a materialelor şi oferă principii de proiectare a conţinutului acestora.

Acces deschis

Unul dintre curentele majore din lumea Internetului şi a educaţiei este cel al Accesului Deschis (OA, Open Access). Acesta este accesul online liber şi permanent la materiale ştiinţifice şi educaţionale în Internet. Accesul deschis presupune că oricare utilizator, indiferent de locaţia geografică în care se găsete, şi care dispunde o conexiune la Internet, poate citi, descărca, stoca, printa, utiliza conţinutul digital al articolelor. În mod obişnuit, un articol OA are copyright şi restricţii de licenţiere limitate.

Cele mai importante momente din istoria mişcării Open Access sunt:

naşterea Iniţiativei de la Budapesta cu privire la Accesul Deschis (BOAI, Budapest Open Access Initiative), ca rezultat al unei conferinţe organizată de OSI (Open Society Institute, http://www.soros.org/), în decembrie 2001, la Budapesta. Scopul conferinţei a fost găsirea modalităţilor de accelerare a progresului referitor la punerea la dispoziţie în regim de acces liber a articolelor ştiinţifice cu caracter academic, iar rezultatul acesteia a fost BOAI. Pentru a realiza accesul liber la literatura ştiinţifică, BOAI recomandă două strategii: autoarhivarea (depozitarea în arhive electronice deschise, conforme cu standardele create de Open Archive Initiative) şi publicarea acesteia în revistele cu acces liber;

conferinţa de la Berlin (20-22 octombrie 2003), care a adoptat Declaraţia cu privire la Accesul Deschis în Ştiinţe şi Umanioare (Berlin Declaration on Open Access in the Sciences and Humanities);

lansarea spre semnare – în ianuarie 2007 – a petiţiei pentru garantarea accesului public la rezultatele cercetărilor finanţate din fonduri publice (petition for guaranteed public access to publicly-funded research results). Petiţia atrage atenţia Comisiei Europene cu privire la nevoia de a crea mecanismele necesare pentru diseminarea pe scară largă a rezultatelor programelor de cercetare finanţate din fonduri publice, influenţând astfel pozitiv competitivitatea la nivel european. Petiţia reprezintă o consecinţă a rezultatelor Studiului asupra evoluţiei economice şi tehnice a pieţelor publicaţiilor ştiinţifice din Europa (Study on the Economic and Technical Evolution of the Scientific Publication Markets of Europe), comandat de Direcţia Generală pentru Cercetare a Comisiei Europene şi finalizat/publicat în ianuarie 2006. Concret, se cere Comisiei Europene, ca o primă măsură, adoptarea urgentă a recomandării A1 din studiul menţionat (i.e., garantarea accesului public la rezultatele cercetărilor finanţate din fonduri publice, imediat după publicare).

Declaraţia de la Berlin defineşte accesul liber ca sursă completă de cunoaştere umană şi a patrimoniului cultural care a fost aprobată de comunitatea ştiinţifică. Cei care îi aduc contribuţia la colecţiile alcătuite cu scopul de a fi puse la dispoziţie pentru acces liber, trebuie să participe cu rezultate de cercetare, materiale scrise, reprezentări digitale ale materialelor grafice, precum şi materiale multimedia originale.

… la final

Conceptele şi curentele bazate pe deschidere au şi vor avea fără îndoială o influenţă crescută asupra activităţilor instructiv-educative, inclusiv în ţara noastră, chiar şi în condiţiile unei tranziţii prelungite şi a unei crize care (la alţii trece, iar la noi) ia amploare, iar resursa umană nu este motivată pentru a adopta modalităţi moderne de predare şi evaluare.

Reformarea statului român a început şi are ca unic punct concedieri importante în domeniul educaţional! La finalul procesului, vom avea o ţară reformată, în care vor fi pregătite generaţii de analfabeţi. Sigur, viitorii noştrii conducători politici se vor instrui… pe alte meleaguri.